Magia corpului
Înainte să știu să merg și să vorbesc, circumstanțele au făcut ca persoanele care m-au îngrijit să nu rămână aceleași.
Fast-forward douăzeci de ani, m-am dus plină de entuziasm la un atelier de dezvoltare personală. Printre activitățile gândite de trainer a fost pădurea magică - participanții erau împărțiți în două, arbori și călători. Arborii ofereau călătorilor un parcurs lin prin pădurea magică, iar călătorii își țineau ochii închiși cât erau întâmpinați de arbori, puteau dansa cu aceștia și apoi erau îndrumați către alt arbore.
Am primit rolul de călător. M-a intrigat succesiunea de brațe ale arborilor, apoi m-a terifiat. S-a declanșat o poveste mai veche, cea a nesiguranței. Una înmagazinată în corp.
Pentru mine întâmplarea pădurii magice este un exemplu viu al includerii corpului în procesul terapeutic. În urma întâmplărilor de zi cu zi, se activează pe rând tot felul de butoane și alarme - pe unele le putem înțelege cu ușurință, altele ne surprind.
Includ în munca mea practici orientate către corp și conectarea cu blândețe la experiențele acestuia, din moment ce deseori ani de zile corpul absoarbe tot felul de șocuri, cât mintea rezolvă probleme pentru a ne îndeplini sarcinile și a supraviețui.
