Regula de aur a încrederii în sine
de Diana Suciu
Încrederea se vede în exterior ca acel sentiment de siguranță de sine pe care îl admirăm la ceilalți, care îi face să pară calmi și relaxați. Și pornind de aici am putea crede ca asta reprezintă încrederea, un sentiment, o atitudine. Dar câți dintre noi am fi mulțumiți doar să simțim încrederea și de fapt să nu se schimbe nimic în viața noastră?
Altfel spus, încrederea în sine o câștigăm acționând și dezvoltând abilități si calități importante pentru noi. Așadar, înainte de a fi un sentiment de siguranță de sine, încrederea începe cu o acțiune și cu dorința de a încerca.
Procesul dezvoltării încrederii în sine începe, așadar, de la a decide ce fel de abilități avem nevoie să dezvoltăm pentru a realiza un anumit obiectiv important pentru noi. Să presupunem că obiectivul ar fi acela de a obține un loc de muncă mai bun, și pentru asta avem nevoie de un anumit set de cunoștințe sau de o abilitate anume, să zicem o comunicare verbală foarte bună. Ulterior, vom identifica acele situații (prezentări, ședințe sau interacțiuni) care să ne ajute să îmbunătățim abilitățile de comunicare verbală. Cu cât dezvoltarea unei abilități presupune expunerea la situații mai noi, cu atât disconfortul va fi mai mare. Din această cauză, avem tendința să ne oprim înainte de a începe și să cedăm în fața piedicilor sau blocajelor care ne paralizează.
Cum identificăm aceste piedici?
O încredere în sine durabilă nu este posibilă fără autocunoaștere, care începe cu ascultarea vocii interioare.
De obicei, o cauză majoră a lipsei de încredere sunt gândurile și lucrurile negative pe care ni le spunem legat de faptul că nu suntem suficient de buni, de capabili, de atrăgători etc. Putem numi acest tip de piedică – Criticul interior.
O altă piedică în calea încrederii în sine apare când mintea noastră face predicții despre rezultate negative care pot apărea, prin faptul că ne dă o sumedenie de motive pentru care vom eșua sau vom fi respinși, folosindu-se inclusiv de amintiri sau lucruri care s-au întâmplat în trecut.
Nu în ultimul rând, mintea noastră ne compară frecvent cu ceilalți, într-un mod care nu ne favorizează.
Daca suntem foarte atenți la aspectele menționate mai sus, observăm că sunt primele care se activează ori de câte ori ne propunem să facem ceva important pentru noi: o prezentare în fața colegilor, un interviu pentru o slujbă pe care ne-o dorim, o întâlnire cu o persoană de sex opus etc.
Emoția care apare cel mai probabil în aceste condiții este frica, anxietatea.
Însă dacă doar frica ne conduce, și considerăm competența un remediu împotriva fricii, nu vom reuși să câștigăm încrederea în sine autentică. În context mai larg, încrederea înseamnă și capacitatea de acceptare a neprevăzutului și curajul de a ne despărți de zona sigură pentru a explora. Când ne simțim descurajați, o soluție ar fi să ne dăm permisiunea să ne întoarcem în zona sigură, pentru a ne încărca. Competența, pe care o consolidăm pas cu pas, poate fi una dintre aceste surse de energie.
O altă sursă care ne poate reda siguranța și direcția, la care putem reveni după salturile în necunoscutul inconfortabil sunt valorile noastre. Valorile pot fi reprezentate ca o busolă interioară pe care toți o avem și care ne poate arăta direcția, în funcție de ce considerăm important pentru noi la un moment dat.
Regula de aur a încrederii este să începem întotdeauna prin a acționa. Din acest punct de vedere, definiția încrederii este disponibilitatea de a încerca. Curiozitatea și curajul sunt catalizatorii încrederii. Pentru a face lucrurile pe care ni le dorim nu trebuie să așteptăm să fim motivați sau să simțim că avem încredere în noi. Acțiunea construiește încrederea, treptat, prin mișcări circulare, perseverente, prin acceptare, atenție conștientă și feeback-ul obiectiv bazat pe aceste acțiuni, pe care îl încorporăm data următoare când vom încerca din nou.
Ca să afli modalități concrete pentru dezvoltarea încrederii în sine, fii cu ochii pe blog pentru următorul articol!