Grupul de suport versus terapia de grup. Ce sunt și cum se diferențiază?
de Andrea Ilyas
Toată viața presupune un flux constant de noutate, adaptare la schimbare și creștere prin acestea, fie că e plecarea de lângă părinți pentru a începe o facultate în alt oraș sau altă țară, fie un nou loc de muncă, sau un nou rol precum cel de părinte. Unele schimbari le creăm noi, altele ni se întâmplă pur și simplu. Multe sunt dificile, și chiar dacă ne solicită toată atenția și energia, ne și bucură, ba chiar ajung să ne definească.
Exista însă și schimbări prea neașteptate sau a căror complexitate ne copleșește pur și simplu, sau pierderi care ne dezechilibrează, pentru care propriile noastre resurse psihice, emoționale sau de înțelegere nu mai ajung. În aceste situații avem tendința firească de a ne orienta spre cei din jur, iar când familia sau prietenii sunt depășiți și ei, – sau relația nu permite-, spre comunitate. Sau spre acei alții care chiar ne pot înțelege, fie prin prisma faptului că trăiesc ei înșiși situații similare, fie s-au specializat în domeniile psihologiei. Deci, cei care au la dispoziție resurse și informații ce ne sunt necesare și urgente. Am evoluat că ființe profund sociale și nu e nimic mai firesc decât a căuta la alții înțelegerea, sprijinul sau ghidajul de care avem nevoie, fără rușine sau stigmatizare. Nimeni nu poate duce tot, întotdeauna. Opțiunile de suport sunt însă variate, și nu e neapărat clară diferența dintre ele pentru a putea face alegeri sigure și rapide înspre ceea ce ne-ar fi de folos. Grupurile de suport, cele de consiliere si cele de terapie sunt unele din aceste opțiuni existente.
Grupul de suport, ce este, pentru ce poate fi util, unde îl găsim
Aceste grupuri se constituie în jurul unui subiect anume, cum ar fi spre exemplu parentingul copiilor cu nevoi speciale, relațiile neconvenționale, LGBT, anumite adicții, anumite meserii cu încărcătură emoțională deosebită, traumă, doliu, supraviețuitori ai unei boli sau tragedii, sau aparținători ai acestora; de departe cel mai celebru format de grup de suport este Alcoolicii Anonimi.
Chiar având cele mai bune intenții, adesea prietenii sau familia nu pot înțelege trăirile, temerile sau îndoielile celui aflat în situație și nu știu cum să îi ofere sprijin. Persoanele care se alătură acestor grupuri dobândesc, mai presus de toate, confort emotional. De asemenea, un spațiu sigur în care se pot dezvălui, în care pot să rostească lucruri poate prea greu de rostit în preajma unor neinițiați în acea formă specifică de suferință, având totodată siguranța că vor fi înțeleși, nu vor fi judecați, că pot vorbi fără să se teamă că-și vor îndepărtă sau împovăra apropiații.
Înțeleg astfel că nu sunt singurii de pe lume în acea situație dificila, iar asta în sine deja ușurează, oferă perspectivă și speranță. Strategiile de coping ale altora pot fi o sursă de inspirație, lucruri neîncercate până atunci pot primi înțelesuri noi: meditația, scrierea unui jurnal, un animal de companie sau un tip de sport. Ei pot, de asemenea, să se focalizeze pe provocările altora încetând astfel, cel puțin temporar, ruminația, trăind compasiunea și empatia.
Încă un aspect pozitiv este că se pot dobândi puncte de vedere noi asupra propriei provocări, adesea multe informații practice și soluții ingenioase. Izolarea și stigmatizare sunt combătute prin apartenența la aceste grupuri, se pot naște prietenii între participanți și conexiuni pline de semnificație. De asemenea, motivația pentru aderența la tratament este semnificativ îmbunătățită.
Aceste grupuri pot fi inițiate de psihoterapeuți sau consilieri cu pregătire formală, însă pot fi inițiate și de persoane fără nici o pregătire în domeniu, dar care sunt interesate de un subiect anume, precum și de diverse fundații, centre medicale, culturale, religioase, comunitare.
De asemenea, grupurile de suport pot fi: față în față sau în online; deschise sau închise, în sensul în care celor deschise li se poate alătura oricine interesat, la orice moment al constituirii grupului. Cele închise au un moment zero, grupul se constituie în format definitiv de la bun început, pentru a asigura coeziune sporită, profunzime și confidențialitate. Grupurile de suport au ca scop augmentarea resurselor psihice și emoționale ale persoanei în cauză, pentru a putea face față provocării la care e supusă.
Însă, – atenție! – apartenența la grupuri de suport nu poate înlocui tratamentul propriu-zis, fizic sau psihic, acolo unde este cazul.
2. Grupul de psihoeducație
Grupurile de psihoeducație / consiliere oferă în principal abilități, și ocazia de a le îmbunătăți cu ajutorul unui facilitator/ consilier/ terapeut. Exemple în acest sens ar fi parenting-ul, autocunoașterea, managementul stresului, mindfulness, abilitățile sociale, comunicarea în cuplu, gestionarea emoțiilor, vorbitul în public. Tot în această categorie intră și grupurile de coaching organizational.
3. Terapia de grup, cui i se adresează, unde o găsim
Terapia de grup poate fi o manieră eficientă de a genera schimbările dorite din viața proprie. Ea se diferențiază de grupul de suport și de cel de consiliere, în primul rând, prin furnizorul ei: unul sau doi psihoterapeuți calificați și specializați pe problema centrală, cât și pe terapia de grup. În al doilea rand, prin scopul său: oferă tratament psihologic propriu-zis. alături de confort emoțional și psihoeducație.
Condițiile pentru terapia de grup sunt:
existența unui psiho-diagnostic clar, (aproximativ) similar sau din aceeași sfera pentru toți membii, și cu un grad similar de funcționare;
grupul e constituit de către psihoterapeut fie din pacienții săi, pe care, de regulă, i-a avut deja o perioadă în terapie individuală, fie din pacienți noi despre care terapeutul consideră că în acel moment pot beneficia mai mult de pe urma unei astfel de terapii, în detrimentul celei individuale;
ședințele urmează obiective terapeutice clare și sunt atent structurate;
sursa principala de suport și orientare sunt terapeuții, care lucrează cu informații și strategii validate științific, țintite spre soluționarea sau managementul tulburărilor în cauză.
Grupurile de acest fel se pot găsi prin intermediul furnizorilor de servicii psihologice sau medicale: spitale, medici de familie, clinici sau cabinete de psihologie. Se desfășoară având un format aproximativ prestabilit ca număr de ședințe săptămânale, intre12-20, și ca număr de persoane incluse într-un grup: minim cinci, dar maxim 15.
Problemele pot fi din sfera depresiei, a anxietății, a tulburărilor de personalitate, de alimentație, de imagine corporală, de adaptare, borderline, OCD, ADHD, traumă, abuz, adictii, probleme psihologice apărute că reacție la probleme medicale(de ex.oncologice) și altele.
Mituri și neadevăruri frecvente despre grupurile de suport/terapie:
Mit: dacă nu am găsit singur toate răspunsurile, alții sigur nu mă pot ajuta.
Fapt: Soluțiile si răspunsurile la provocarile inerente vieții nu sunt liniare, și nici o problemă de inteligență. Ci de perspectivă. Iar aceasta se îmbunătățește prin aportul de varietate din perspectivele altora (in cazul grupului de suport), și din claritatea și acuratețea perspectivelor din surse științifice (in grupul de terapie). În același fel în care a vedea acurat necesită doi ochi pentru a focaliza, sau a stabili o locație precisă, necesită mai multe puncte de referință.
Mit: dacă voi dezvălui ceva sensibil, ceilalți vor râde de mine
Fapt: grupurile au reguli și limite, astfel un grup bine condus își vă încuraja membrii să respecte povestea fiecăruia, să ofere înțelegere și empatie, și va limita drastic comportamentele nepotrivite sau disruptive.
Mit: mi se va impune să îmi spun povestea
Fapt: în grupuri ai libertatea de a-ți spune sau nu povestea, când și dacă ești pregătit.
Mit: grupul mă vă încărca și mai mult, voi pleca și mai copleșit decât eram când am venit
Fapt: pot exista o multitudine de probleme în faza acută, sau etape mai delicate, pentru care terapia individuală este mai degrabă recomandată. De aceea participarea la orice grup ar trebui să fie precedată de o discuție/ ședință cu liderul aceluia, pentru a stabili dacă persoana și grupul sunt compatibile ca tematică, nivel de funcționare, așteptări, nevoi. Însă, în rest, simplul act de a vorbi despre o provocare, o face mai abordabilă; în general, oamenii sunt mai ușori, mai energici, mai plini de perspectivă și de speranță după ce își descarcă inima.
Grupurile de consiliere sau cele de terapie se pot defini uneori, în primul rând, și prin prisma teoriei care stă la baza abordării terapeutice. De exemplu, terapia prin scheme cognitive, psihodrama sau psihoterapia existențială.
Grupurile oferă oportunitatea retrăirii – la scară mică și în mediu securizat – a interacțiunilor sociale, profesionale sau familiale. De asemenea, oferă oportunitatea interacțiunilor corective, care pot reașeza pe baze sănătoase tipare greșite dobândite în familia de proveniență, dau ocazia exersării unor noi forme de relaționare, mai funcționale.
Starea de bine psihologică corelează semnificativ cu calitatea vieții, însă efectul ei real este cel mai vizibil la pacienții cu boli grave sau terminale, care demonstrează rate de supraviețuire și de vindecare impresionante odată cu intervențiile psihologice, cu apartenență la grupuri de suport sau de terapie.
A vedea la alții frânturi și reflecții ale propriilor gânduri, temeri, emoții și reacții, oferă oportunitatea trecerii din starea de izolare către cea de conectare la alții. Iar ceea ce este generat de aceasta regăsire de sine în alții, de universalitate a propriilor trăiri și provocări, este o uriașă forță, cea a motivației.